web analytics

Lecția zilei de azi: cum îngropi o afacere (CityLink)

Cred că problema noastră este una de natură culturală, a românilor. Spre deosebire de chinezi care clădesc afaceri în generații întregi, noi avem treaba asta de a face repede o campanie de PR, baza foarte mare de clienți, apoi un exit în maxim 3 ani sau închidem business-ul și trecem la altul.

Google are chiar și un cimitir al proiectelor lansate, testate și apoi abandonate din rațiuni de profitabilitate. Noi vrem însă profit rapid, efort puțin, dar este greu să te prinzi și până se vinde firma deja te-ai atașat de brand.

Până să ajung la subiectul zilei de astăzi, mă uit cu amărăciune la afaceri românești bune dar care par să ignore bătăile de cap în goana după profit, preferând un câștig rapid cu efort minim. Am în curs de dezvoltare un proiect în care vin cu o investiție undeva la 50k EUR și am nevoie de echipamente așa că am luat la rând mai mulți furnizori în speranța că voi reuși să găsesc cât mai multe echipamente la cât mai puține companii chiar dacă unele nu se găsesc deloc în Europa și va trebui să import, dar măcar părțile importante să le am asigurate local. În plus, eCommerce-ul este fiert pe ideea de afaceri locale, să cumpărăm din România, concepte pe care le credem în comunicatele de presă.

Cu Vexio am discutat prin email, am vorbit inclusiv la telefon, le-am dat până și linkuri de pe site-ul lor cu produsele care as dori să le cumpăr (cu mențiunea că nu vreau discount). Nici până în ziua de astăzi nu au revenit cu oferta comercială.  evoMAG, are deja o lună jumate de când am încercat să le cer o ofertă cu mail pe la vânzări, pe la CEO cu care ne știam deja, dar cererile au rămas fără răspuns. E prea mult de muncă să caute cineva 40 de produse, să le pună într-un excel și să factureze 30k EUR.

eMAG pe de altă parte, a fost exemplar. M-au sunat, am comunicat pe email, au căutat produse pe care nu le mai aveau dar le puteau aduce, unele prețuri erau mai bune față de ceea ce găsisem deja pe site, am avut parte și de consultanță legat de niște echipamente care nu știam ca sunt EOL (end of life) și atunci nu avea rost să le bugetez că poate până în ianuarie nu le mai găsim nicăieri, chiar au lăsat impresia că vor să vândă.

Da, acel eMAG pe care îl urăște toată industria de eCommerce pentru marketshare și comisioane dar jumate din industrie a preluat de fiecare dată concepte testate deja de către eMAG. De la butonul de cumpără, la culori, arhitectura meniului (salutăm Lensa pentru fidelitatea cu care a copiat) până la mai noul PRP (preț recomandat de producător) care momentan văd că e scos de pe eMAG, probabil pregătindu-se de Black Friday și să aibă 30 zile minim. Oricum, Black Friday-ul de anul acesta va fi despre stocuri, nu despre discount-uri!

Revenind la subiectul articolului, de-a lungul tipului au apărut foarte multe companii care promiteau să reinventeze nișa pe care activau.

  • Yango a fost un proiect gândit pentru cei care nu au internet și nu aflau din timp cine sunt și unde sunt transferate datele clienților.
  • SevenDrive s-a retras în tăcere și s-au prins clienții abia când nu a mai mers aplicația.
  • ApeRider a fost un proiect crescut în Social Media. A încercat niște finanțări, au luat un an de pauză, au încercat un exit, apoi au înregistrat denumirea de Atelierele Pegas, fără a avea nicio legătură cu brandul, ultima oară când am auzit de ei încă încercam să îmi iau vreo 120 lei pe care îi aveam plătiți în aplicație și urmau să se vândă către NOD, apoi picaseră cu succes auditul făcut de CityLink pe partea de închiriere biciclete. Dar bicicletele înapoi în stradă nu au mai fost scoase. S-au retras în glorie.

CityLink a fost un proiect bun dar care a murit o dată cu plecarea lui Dan Boabeș la BlackCab. Deși avea doar 4% din companie, față de Călin Fusu cu 41%, din punctul meu de vedere el e cel care a ținut și dezvoltat compania. Inexplicabil pentru o companie de calibrul acesta, la numai câteva luni de la plecarea lui deja sunt primele semne scădere drastică a business-ului și văd în maxim 2 ani un exit sau închidere după modelul ApeRider. Sper doar să apuc să cheltui câteva sute de lei pe care le mai am în contul CityLink.

Fac o paranteză și îmi aduc aminte de eGO ce promițător era la început, până au rămas fără flota de mașini.

Am mai spus-o și o repet: problema CityLink este că Igor și Fusu nu foloseau propriul produs. Îmi este greu să cred că era o companie dictată de către developeri (am întâlnit recent într-un proiect treaba asta). Luni de zile m-am rugat de ei să mute granița cu 500 metri în Cosmopolis pentru că se termina inexplicabil la jumatea străzii și singurul loc unde se putea parca era la 1km distanță ceea ce făcea inutilă folosirea CityLink. Am folosit abonamentele lor, am închiriat cu zilele mașinile CityLink atunci când am rămas fără mașină, în 9/10 curse le spălam și mașina fără a le mai trimite bonul spre decont. I-a durut în bască deși cifrele arătau în mod real cel puțin 10 clienți care luau zilnic mașina din zona aceea și au preferat să lase granița la depărtare, cumva părând că e pe sistemul: dacă clientul vrea să ia mașina, să se deplaseze. Pe ploaie, 1km distanță, doar că programatorul nu a vrut sa mute granița că îi dădeam jumate de oră de muncă.

Problemele CityLink au apărut în urmă cu mai bine de un an când au dus call center-ul în Moldova și au început să fie total dezinteresați de partea operațională. Aveau un produs, PR-ul mergea bine, erau net superiori dpdv flota auto în București, rețeta era perfectă pentru noii clienți. Dar noi, cei care dădeam câte 850 lei cu cardul pe mașini nespălate și pline de păr de câine, nu contam. Și uite cum customer care service-ul a devenit tot mai puțin empatic la problemele utilizatorilor, comunicarea era distantă și de cele mai multe ori acceptai condițiile deși promisiunea era total diferită.

Spuneam că problemele au început să apară acum mai bine de un an prin customer care service, dar realitatea ne-a lovit după plecarea lui Dan Boabeș când am început să alerg câte 1km după o mașină doar să descopăr că este ghost adică este pin-ul pe hartă, există mașina în aplicație dar în teren nu era nimic. După vreo 3 experiențe d-astea îți dai seama ce bune sunt aplicațiile alternative precum Pony.

Pe iOS a dispărut aplicația și nu mai este disponibilă în România (probabil mută business-ul la Igor în Moldova deși viziunea era de a extinde business-ul în orașele mari din România în maxim 5 ani).

Pe Android mai văd numai mașini 24 de mașini dintre care 13 Toyota Corolla și 11 Dacia Spring. Adică la mai puțin de jumătate din cât avea eGO acum 3 ani și numai 15-16% din flota de autoturisme pe care o avea CityLink în urmă cu doi ani.

Deși sunt informații care spun că cele 120 de Toyota Yaris au fost retrase pentru a fi vândute, este neclar ce se întâmplă cu CityLink pentru e clar că nu poți avea un business profitabil cu numai 24 de mașini. În call center se prezintă criza actuală ca fiind datorată unei simple inspecții tehnice a flotei în vederea înnoirii poliței de asigurare CASCO. Deci o companie cu niște sisteme de scalare foarte bine gândite, care cerea generarea prin API a unei rovignete progresiv numai pentru mașinile care se apropiau de locațiile în care este necesară, cu sisteme de backup pentru comunicațiile GPRS, decide subit să retragă 85% din flotă pentru inspecție tehnică 🙂 și micșorează harta acoperirii cu peste 10% (as we speak au retras limita de utilizare a mașinilor doar la nivelul Bucureștiului, acolo unde fiecare semafor costă câte zece lei și interzis închiderea curselor în împrejurimi).

Cumva sunt acolo toate ingredientele unui exit sau a unei reduceri masive de costuri ca urmare a pierderii viziunii în România. Îmi pare rău pentru proiect pentru că a fost foarte mișto la timpul lui dar în același timp toată aroganța cu care au tratat în ultimele luni clienții ajunge la un punct în care pierderile financiare trebuie să fie diminuate chiar dacă asta înseamnă să vândă flota de autoturisme. Despre biciclete însă, nicio vorbă.  Nu au mai fost scoase nici anul acesta, nu știu dacă le mai au fizic dar și acolo era o soluție bună la dispariția ApeRider sau la lipsa de mobilitate Velo.

În vremuri tulburi oamenii se sperie foarte ușor și au tendința de vinde tot ce pot, de a restructura companii (vezi cazul 2Performant care si-a concediat oamenii din conducere la primul semn de criză ca apoi să declare profit), pe hârtie toți suntem frumoși și avem proceduri chiar și în cazul unui eveniment care afectează infrastructura companiei, dar puțini chiar le și aplică. Termene.ro se chinuia să restabilească serviciile și a reușit abia în câteva zile când a luat foc data center-ul, Gomag căuta acum vreo doi ani furnizori de hosting când s-a făcut un update de firmware pe Azure și și-au revenit la fel în câteva zile. Iar ca ei sunt majoritatea. În licitații firmele se duc și spun ca au proceduri de disaster recovery, ca au capacitatea de a restabili serviciile în câteva ore, dar realitatea din teren este că majoritatea companiilor se bazează pe cunoștințele unei mâini de oameni, nu pe proceduri.

Acesta e abia începutul. Anul viitor va fi unul interesant pentru mediul de afaceri.

 

  1. Interesant!

    Cristian Iosub